Fișa pentru elevi 3.2: Participarea la democraţie – reguli şi principii de bază

Participarea la democraţie înseamnă participarea la negocierile pentru binele comun

Într-o democraţie, oricine – indivizi sau grupuri – poate să participe şi să îşi promoveze interesele şi ideile. Este posibil ca decizia finală să nu răspundă obiectivelor noastre pe deplin, dar dacă nu participăm, nimeni nu va observa care sunt interesele noastre.

Într-o democraţie, deciziile şi soluţiile sunt găsite prin controverse şi competiţie a intereselor şi ideilor. Consensul se obţine printr-un bun compromis pe care toate partidele, sau majoritatea, îl pot accepta. O astfel de decizie poate fi considerată, pentru moment, ca o definiţie a binelui comun.

Controversa şi competiţia politică generează un element de luptă. Este prin urmare foarte important ca toţi jucătorii din arena politică să fie de acord cu un set de reguli, pe baza principiului respectului reciproc.

Reguli şi principii de bază pentru negocieri şi controverse în democraţie

1. Claritate şi respect reciproc:

Aceasta înseamnă că tratezi persoanele cu interese şi puncte de vedere diferite ca adversari, nu ca duşmanii tăi.

Nu te lupţi, eşti implicat în ceva care seamănă mai mult cu o competiţie sportivă.

2. Drepturile omului sunt pentru toată lumea

Drepturile omului stabilesc principiul non-violenţei. Competiţia politică se desfăşoară prin cuvinte, argumente, idei, farmec şi înţelepciune.

3. Disponibilitatea faţă de compromis

4. Sugestii pentru negociere

Trebuie să aveţi o idee clară despre scopul pe care îl urmăriţi. Jucătorii care ştiu ce vor câştigă adesea doar pentru acest motiv.

Încercaţi să înţelegeţi punctul de vedere al celuilalt. Concentraţi-vă pe lucrurile cu care sunteţi de acord mai degrabă decât pe cele cu care nu sunteţi de acord – căutaţi interese şi preocupări comune şi valorificaţi-le pe acestea. Dar fiţi foarte clari cu privire la punctele care sunt importante pentru voi. Nu acceptaţi soluţii despre care credeţi că sunt inechitabile sau ineficiente şi nu sugeraţi astfel de soluţii altora.

Încercaţi să vă concentraţi pe aspecte care permit compromisul, practic orice care poate fi măsurat sau exprimat prin cifre – de exemplu, distribuţia resurselor, bani, terenuri sau timp. Evitaţi disputele legate de identităţi colective (culoare, origine etnică).