1. Întrebări frecvente referitoare la Convenţia ONU privind drepturile copilului

Ce este?

Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului este un tratat internaţional de drepturi ale omului care îi privește pe tineri. A fost aprobată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în anul 1989. Convenţia este alcătuită din 41 de articole referitoare la drepturile tinerilor, un articol despre sensibilizarea şi educarea publicului, precum şi 12 articole despre monitorizarea, ratificarea şi aplicarea prevederilor sale. Convenţia privind Drepturile Copilului a fost adoptată de mai multe ţări decât orice alt tratat internaţional de drepturile omului. În decembrie 2008, 193 de ţări o semnaseră sau o ratificaseră.

Prin urmare, ce înseamnă „copil” conform Convenţiei?

Când Naţiunile Unite folosesc termenul „copil” se refera la toţitinerii sub 18 ani, cu excepţia situaţiei în care vârsta majoratului (când se consideră că persoana este adultă) este considerată a fi mai mică. Acest aspect este indicat în articolul 1.

Cum funcţionează Convenţia?

Deşi nu este o lege naţională, principiile Convenţiei trebuie să fie reflectate în legislaţia, politicile şi programele naţionale ale ţărilor care au semnat-o şi ratificat-o. Guvernele trebuie, de asemenea, să înainteze rapoarte periodice la Naţiunile Unite referitoare la progresul atins în aplicarea Convenţiei. Sistemul de raportare îndeamnă guvernele să respecte drepturile tinerilor.

Aduce cu sine Convenţia ONU vreo schimbare în viaţa noastră?

Prin ratificarea Convenţiei, guvernele se angajează să respecte drepturile celor sub 18 ani de a participa la luarea deciziilor care-i afectează, de a supravieţui şi de a fi protejaţi de rău. Articolul 4 spune că guvernele trebuie să aloce toate resursele posibile pentru a asigura respectarea drepturilor noastre economice, sociale şi culturale. Buna înțelegere a conținutului și a scopului Convenţiei va determina ca aceste drepturi să stabilească modul în care sunt trataţi tinerii.