Exerciţiul 7.3. – Chestionar referitor la atitudinea față de schimbare

Notă pentru profesor

Informaţii referitoare la atitudinile politice de bază

Prin „atitudine” înțelegem aici tendinţa de a exprima o opinie sau de a adopta o anumită formă de comportament. Aceasta rezultă din integrarea socială şi din istoria personală şi este, prin urmare, mai puţin conştientizată decât ideologia. Atitudinile ne influențează percepţiile, judecăţile şi acţiunile.

Scopul exerciţiului este de a vedea, pe baza exprimării opiniilor, în ce măsură o persoană este sau nu este în favoarea schimbării sociale. Schimbarea în sine nu este nici bună nici rea şi scopul nu este să fie judecaţi elevii, cu atât mai puţin să fie evaluaţi. De asemenea, trebuie să se ţină cont de faptul că rezultatele unui astfel de „test politic de turnesol“ nu ar trebui să fie luate prea în serios, mai ales în cazul în care elevii nu sunt pe deplin conştienţi de implicaţiile antrenate într-o declaraţie din chestionar.

Adevărata întrebare este: de ce, ce, când şi cum să se facă schimbarea. Modelele de gândire politică ce orientează atitudinile politice s-au dezvoltat din epoca revoluţiei franceze şi americane. Informațiile de mai jos pot servi pentru orientare generală, dar nu poate înlocui citirea surselor originale.

O atitudine progresivă:  modificările sunt de dorit. Aceasta poate fi revoluţionară sau reformistă, în funcţie de urgenţa percepută şi de mijloacele folosite. Pentru revoluţionar, dacă este necesar, chiar şi violenţa nu este exclusă. Pentru un reformist, schimbarea este de dorit, de asemenea, dar fără o ruptură radicală cu trecutul.

O atitudine conservatoare:  valorificarea tradiţiei, experiența este preferată în locul teoriei. Aceasta ar putea favoriza status quo-ul sau ar putea să fie reacţionară. Să favorizeze status quo-ul înseamnă să se constate că, deşi este imperfectă, starea actuală este acceptabilă. Dezvoltarea organică poate fi susţinută ca mod de schimbare (Edmund Burke). O preocupare fundamentală este aceea de a păstra statul puternic şi dinamic, ca nu cumva să fie suprasolicitat de interese parţiale şi participare excesivă. Cu toate acestea, reacţionarul, refuză starea actuală a lucrurilor: el consideră că efectuarea schimbărilor a fost o greşeală şi doreşte să se întoarcă la o stare anterioară.

Revoluţionarul şi reacţionarul tind să fie doctrinari, adică fundamentalişti, ceea ce înseamnă că ei apără o poziţie pe o bază ideologică, fără a lua în considerare realitatea prezentă.

Ceilalţi sunt mai pragmatici şi definesc poziţiile lor printr-o analiză a consecinţelor imediate.

Acest exerciţiu poate servi, în mare, ca un ghid, pentru a face elevii să îşi dea seama de existenţa diferitelor modele de gândire politică şi să devină conştienţi de preferinţele şi înclinaţiile lor personale. În viaţa politică, se va constata adesea că atitudinile politice seamănă cu o combinaţie de politici între diferite modele de bază ale gândirii politice, de exemplu atunci când se argumentează potrivit concepţiilor neo-liberale, ecologiste sau tehnocrate.

Mod de lucru

1. Elevii răspund la întrebări. Înainte de fiecare afirmaţie,  scriu o cifră, pentru a indica atitudinea lor. Codul pe care îl folosesc este următorul:
   5 – Sunt total de acord cu afirmaţia.
   4 – Sunt mai degrabă de acord cu afirmația.
   3 – Sunt mai degrabă neutru în raport cu opinia menţionată.
   2 – Sunt mai degrabă contra opiniei exprimate.
   1 – Sunt întrutotul împotriva afirmaţiei.
2. Elevii calculează totalul care indică atitudinea lor politică.
   100-80: revoluţionari
   80-60: reformişti
   60-40: în favoarea status quo-ului
   40-20: reacţionari.

Există divergenţe care apar între elevi, mai ales între băieţi şi fete?

Extindere

Lucrul cu texte: în funcţie de modul în care este folosit acest exerciţiu – ca o introducere sau un exerciţiu de transfer – se recomandă ca lucrul cu textele să preceadă sau să urmeze acest exerciţiu. Pentru clasele avansate, ar putea fi selectate extrase din scriitori cum ar fi Locke, Burke sau Marx. În plus, sau ca o alternativă pentru elevii mai mici, ar putea fi adecvate afirmaţiile politicienilor sau reprezentanţilor partidelor referitoare la un anume subiect.

De asemenea, a se vedea următorul exerciţiu.

Alternative

Aceste întrebări pot fi formulate în baza preocupărilor locale.

Oricare dintre întrebări poate servi ca punct de pornire pentru dezbatere.

Materiale

Material resursă pentru elevi