Lecţia 2: Politica – cum îşi rezolvă problemele o comunitate democratică

Modelul ciclului de politici

1. Expunere şi întrebări

Profesorul le prezintă elevilor modelul ciclului de politici. Elevii cunosc deja prima etapă a ciclului, stabilirea agendei, şi sunt gata pentru întrebarea ce se întâmplă odată ce o problemă a atras atenţia publică.

Profesorul face o scurtă expunere potrivită pentru acest context (făcând legătura între instruire şi învăţarea constructivistă). Elevii vor plica informaţiile ulterior, într-o sarcină amplă de investigaţie. Profesorul distribuie fişele pentru elevi 6.1 şi 6.2 înainte să înceapă expunerea. Ambele materiale ar trebui să fie expuse pe un flipchart sau cu ajutorul unui retroproiector, astfel încât profesorul să facă referire la ele în timpul prezentării.Un model abstract este mai uşor de înţeles dacă este legat de un exemplu concret. Acest lucru funcţionează mai bine dacă profesorul alege o problemă pe care elevii au menţionat-o în lecţia anterioară. Alternativ, profesorul poate folosi o relatare, chiar una fictivă, pe care să o pregătească dinainte. În scopul demonstraţiei, expunerea introductivă se referă aici la problema reducerii numărului de accidente de circulaţie (a se vedea lecţia 1, tabelul cu enunţurile elevilor).Înainte de a intra în detalii, elevii trebuie să aibă imaginea completă în linii mari. În acest sens, folosesc fişa pentru elevi 6.1. Explicaţia profesorului include următoarele puncte:

• Această diagramă este un model al procesului politic de luare a deciziilor. Arată care sunt dferitele etape ale unui astfel de proces. Procesul începe de sus – dezbaterea despre ceea ce se consideră a fi „problema”. Aceasta este dezbaterea pentru stabilirea agendei despre care am vorbit la lecţia anterioară. Odată ce o problemă a fost inclusă pe agendă, începe dezbaterea cu privire la soluţia potrivită
• Rezultatul acestei dezbateri este o decizie – o lege, de exemplu, sau un fel de acţiune.
• Participarea la democrație
• Această decizie este apoi implementată – pusă în acţiune. Acum este în vigoare. Se aplică o nouă lege, de exemplu, sau se construieşte un nou spital.
• Oamenii îşi vor forma în curând o opinie. Sunt de acord cu această decizie după ce văd care este impactul? Le susţine interesele, de exemplu?
• Mai devreme sau mai târziu, vor exista unele reacţii. Acestea pot fi comentarii favorabile sau critice în massmedia, declaraţii ale politicienilor sau proteste.
• Aceste reacţii pot duce la o nouă dezbatere cu privire la ce probleme trebuie să fie incluse pe agenda politică. Poate sunt oameni care cred că problema iniţială nu a fost niciodată rezolvată şi poate lucrurile s-au înrăutăţit. Sau măsurile luate au avut efecte secundare, ducând la noi probleme. Politica se desfăşoară în cicluri: unele probleme reprezintă o preocupare permanentă, iar unele soluţii trebuie să fie îmbunătăţite. Astfel ciclul arată că politica reprezintă ceva foarte practic, urmând principiul încercării şi erorii.
• Dar este posibil şi ca procesul să ajungă la sfârşit (terminarea politicii). Este posibil ca decizia să fi funcţionat bine şi problema să fie rezolvată – sau o problemă nu primeşte suficientă atenţie pentru a justifica alte eforturi politice.

Elevii pot pune întrebări despre punctele la care întâmpină dificultăţi de înţelegere. Profesorul trebuie să se gândească la care întrebări este mai bine să răspundă imediat şi la care poate răspunde după prezentarea exemplului.

În a doua fază, profesorul dă un exemplu pentru a ilustra modelul. Există o cantitate considerabilă de informaţii care se repetă, ceea ce sprijină claritatea şi înţelegerea. Categoriile sunt legate de întrebări cheie şi detalii. Fişa pentru elevi 6.2 susţine expunerea.Pentru a da un exemplu, se foloseşte o relatare fictivă. Se valorifică exemplul de la lecţia 1 – problema reducerii numărului de accidente de circulaţie (a se vedea materiale pentru profesori 6.1, care se bazează pe fişa pentru elevi 6.2).

Elevii mai pun şi alte întrebări dacă este necesar, iar profesorul poate transmite acum aceste întrebări clasei. Astfel, profesorul află dacă elevii au înţeles mesajul expunerii. Elevii pot fi surprinşi de cantitatea de argumente şi mulţimea de discuţii şi modul „egoist” în care protagoniştii îşi promovează interesele particulare. Profesorul arată că acest lucru – susţinerea propriilor interese – este esenţial în democraţie. Numai dacă îţi faci punctele de vedere auzite există o şansă ca acestea să fie luate în considerare în cadrul deciziilor care se iau. Şi în unele cazuri, este găsit un compromis.

2. Formarea grupurilor pentru sarcina de investigaţie

Nu este nevoie ca discuţia să meargă mai departe. Va exista timp în acest scop la ultima lecţie. Profesorul decide acum împreună cu elevii ce probleme vor să analizeze. Materialele pe care le-au adunat servesc pentru orientare – ce probleme sunt în discuţie? Ce decizii s-au luat în trecutul recent?Elevii formează grupuri de doi până la patru membri. Prezentările trebuie să fie gata pentru lecţia a patra. Rezultatele trebuie să fie prezentate pe fişa pentru elevi 6.2, care va fi copiată pentru a putea fi prezentată clasei.Elevii au nevoie de criterii pentru a alege o problemă:

• Accessul la informaţii: în procesele actuale de luare a deciziilor, elevii vor găsi o mulţime de informaţii în ziare şi pe Internet. Pe de altă parte, deoarece ciclul este incomplet, vor putea acoperi numai primele etape, adică până la decizie sau implementare. Prin urmare, o abordare pragmatică este să se uite la ziarele din ultimele săptămâni şi să aleagă probleme care au ocupat agenda politică.
• Interesul personal: elevii aleg o problemă pe care o consideră în mod deosebit urgentă. Pot face referire la „zidul tăcerii” de la prima lecţie. Dar trebuie să realizeze că accesul la informaţii ar putea fi mai dificil.

3. Sarcina de investigaţie

Elevii îşi petrec restul timpului de la lecţia 2 şi toată lecţia 3 cu activitatea de investigaţie. Îşi planifică activitatea în mod independent.