Trei dimensiuni de dezvoltare a alfabetizării în mass- media
1. Prima dimensiune: examinarea critică a mass-media
Examinarea critică a mass-media poate fi rezumată în verbul antic grecesc Κρινειν (krinein), ceea ce însemna iniţial „a face distincţia” şi se referea la permanenta achiziţie și reflexivitatea asupra cunoştinţelor şi experienţei.
Examinarea critică a mass-media este analiza mass-media. Această sub-dimensiune analitică se referă la competenţa de a percepe şi înţelege evoluţiile în societate, cum ar fi concentrarea asupra aspectelor de bussiness în activitatea mass-media, care ar putea pune în pericol funcţia de mass-media într-o societate democratică. În acest exemplu, este important să ştim cine ce ziar deţine şi câte tipuri de canale media sunt deţinute de aceeaşi companie. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că activităţile de mass-media sunt conduse ca întreprinderi comerciale, care trebuie să realizeze un profit. Şi dacă ne place sau nu, cu cât vieţile noastre devin mai interdependente şi mai globalizate, cu atât avem mai mare nevoie să ne bazăm pe mass-media. Analiza mass-media ne permite să examinăm evoluţiile mass-media cu atenţie – pentru a face deosebiri – astfel încât să putem folosi în mod adecvat alfabetizarea în mass media.
Sub-dimensiunea (auto-)reflexivă înseamnă că ar trebui să fim capabili să corelăm şi să aplicăm potenţialul nostru analitic şi cunoştinţele noastre analitice nouă înşine şi sferei noastre de acţiune personale. În special atunci când aveam de-a face cu mass-media, avem o tendinţă puternică de a vorbi despre „ceilalţi”, şi de a ignora implicarea noastră personală.
Capacitatea de a analiza şi reflecta include o a treia sub-dimensiune, preocuparea etică pentru alţii, care echilibrează şi defineşte gândirea analitică şi auto-reflexivitatea în ceea ce priveşte responsabilitatea socială.
2. A doua dimensiune: cunoştinţe despre mass-media
Aici ne referim la cunoștințe „pure” despre mass-media şi sistemele de mass-media. Acest lucru poate fi împărţit în două sub-dimensiuni.
Sub-dimensiunea de informare include cunoştinţe de bază, cum ar fi modul în care jurnaliştii se ocupă de activitatea lor, tipurile de programe care sunt difuzate la TV şi radio, motivele pentru preferinţele privitorului atunci când se uită la TV şi modul în care un computer poate fi utilizat, astfel încât să servească în mod eficient nevoile utilizatorului.
Sub-dimensiunea abilităților adaugă la cunoştinţele de mass-media capacitatea de a utiliza echipamente noi, fără a mai fi necesară citirea manualelor de instruire. Aceasta include procesul de „a învăţa făcând” – cum se foloseşte un computer, cum se accesează Internetul, cum se foloseşte o camera video, etc.
3. Cea de a treia dimensiune: utilizarea mass- media
Utilizarea mass-media poate fi, de asemenea, împărţită în două sub-dimensiuni:
- Competenţa în utilizarea produselor mass-media, adică în primirea şi consumarea a ceea ce mass-media a produs. Vizionarea TV este un exemplu în acest sens. Este o activitate în care avem nevoie să procesăm ceea ce am văzut, şi să integrăm aceasta în structurile noastre cognitive şi repertoriul nostru de imagini. Astăzi, ne putem îmbunătăţi competenţa noastră receptivă nu numai prin lecturarea textelor, dar şi prin vizionarea de filme.
- Utilizarea activă a echipamentelor mass-media. Această sub-dimensiune se referă la utilizarea mass-media în interacţiunea socială. Exemple sunt telebanking, teleshopping, conferinţe video şi prin telefon, fotografii tradiţionale şi digitale şi producţie video. Varietatea enormă de mass-media disponibilă ne dă potenţialul de a percepe lumea, nu numai prin primirea informaţii ci şi prin producerea lor. Unitatea referitoare la mass-media se concentrează tocmai asupra acestei utilizări active a mass-media, dar include legături cu celelalte două dimensiuni ale educaţiei mediatice menţionate mai sus.
