1.3 Dimensiunea culturală a ECD/EDO: învăţarea „prin” democraţie şi drepturile omului

Cunoştinţele şi abilităţile permit unei persoane să participe într-o democraţie în termeni tehnici, dar nu transformă acea persoană într-un democrat. În mâinile rasiştilor, de exemplu, această expertiză ar putea fi folosită în mod abuziv ca o armă pentru a ataca o comunitate democratică bazată pe drepturile omului. Într-un sens foarte literal, cunoştinţele şi abilităţile care nu sunt susţinute de valorile drepturilor omului sunt lipsite de valoare pentru democraţie.

ECD/EDO include astfel o dimensiune culturală. Cultura predării şi a învăţării trebuie să poarte mesajul ECD/EDO.

Cât timp elevii dobândesc cunoştinţe prin instruire (ascultând o prezentare, citind) şi competenţe prin exersare (demonstraţie, practică şi coaching), ei dezvoltă valori şi atitudini prin experienţă.

De exemplu, tinerii îşi construiesc stima de sine prin încurajare din partea părinţilor şi a profesorilor. Doar elevii care au trăit şi s-au bucurat de un tratament respectuos din partea profesorilor se pot comporta întocmai faţă de semenii lor. Valorile drepturilor omului sunt dobândite printr-un proces de socializare în şcoală – predare „prin” sau în spiritul democraţiei şi al drepturilor omului.

Valorile drepturilor omului au fost definite de Organizaţia Naţiunilor Unite, de Consiliul Europei şi de alte organizaţii şi includ principiile egalităţii şi ale non-discriminării; participare şi incluziune; asumarea responsabilităţii.

În timp ce predarea „despre” democraţie şi drepturile omului poate fi atribuită unor discipline speciale (precum studiile sociale, istoria, educaţia civică), dimensiunea culturală a ECD/EDO, predarea „prin” democraţie şi drepturile omului, este o provocare pentru întreaga şcoală – drepturile omului şi democraţia formează ghidul pedagogic al comunităţii şcolare şi lentila prin care toate elementele guvernanţei şcolare sunt judecate.