Lecţia 1: Jocul pescuitului (1)

Living Democracy » Textbooks » Lecţia 1: Jocul pescuitului (1)

Această matrice rezumă informaţiile de care un profesor are nevoie pentru a planifica şi a desfăşura lecţia.

Formarea de competenţe se referă direct la ECD/EDO.

Obiectivul învăţării arată ceea ce elevii ştiu şi înţeleg.

Sarcina/ sarcinile elevilor, împreună cu modul de lucru, formează elementul central al procesului de învăţare.

Lista de verificare a materialelor sprijină pregătirea lecţiei.

Timpul alocat oferă profesorului o recomandare în linii mari pentru managementul timpului.

Formarea de competenţe Analiza unei situaţii complexe, luarea deciziilor sub presiunea timpului.
Obiectivul învăţării Elevii devin conştienţi de dilemele implicate în menţinerea sustenabilităţii.
Sarcinile elevilor Elevii identifică probleme şi elaborează soluţii şi strategii.
Materiale şi resurse

Materiale pentru profesori 4.1-4.4:

4.1   Exemplare ale fişelor de înregistrare pentru grupuri.

4.2   Graficul de reproducere a populaţiei de peşte (pentru profesor)

4.3   Tabel pentru înregistrare (flipchart, tablă sau retroproiector)

4.4   Diagramă pentru înregistrare (flipchart, tablă sau retroproiector)

Calculator de buzunar sau computer.

Benzi de hârtie (mărime A4), markere.

Mod de lucru Învăţare bazată pe sarcini.
Timpul alocat 1. Introducere la jocul pescuitului. (10 min)
2. Jocul pescuitului (trei runde). (30 min)

Caseta cu informaţii

Dacă există condiţii adecvate, lecţiile 1 şi 2 ar trebui să fie combinate. Dar jocul poate fi jucat şi în două runde separate.

La început, elevii nici nu sunt încurajaţi să comunice unii cu alţii şi nici nu intervine profesorul atunci când o fac – cu excepţia insistării asupra limitelor de timp.

 

Descrierea lecţiei

Etapa 1: Introducere lajocul pescuitului

Profesorul le explică elevilor că vor juca un joc care simulează un aspect important din viaţa reală.

„Imaginaţi-vă că trăiţi într-unul dintre cele patru sate de pe malul unui lac. Există suficient peşte în lac, aşadar nu trebuie să vă faceţi griji că nu aveţi din ce să trăiţi. Pescuitul este singura ramură a economiei; nu aveţi altă sursă de venit.”

Profesorul poate ilustra această introducere printr-un desen simplu pe tablă sau pe flipchart, care arată lacul, câţiva peşti şi cele patru sate care trăiesc din pescuit, fiecare cu câte o barcă plecând de la ţărm.

Takingpart_EN.pdf

„Pescuiţi pe tot parcursul sezonului deschis, dar există şi un sezon închis în cursul iernii şi primăverii pentru a permite refacerea populaţiei de peşte. În cursul acestor luni, trebuie să trăiţi din rezervele de peşte uscat şi să vă reparaţi bărcile şi plasele pentru a fi gata pentru următorul sezon.”

Elevii primesc apoi instrucţiunile despre cum să joace jocul pescuitului.

Formează patru grupuri alcătuite din nu mai mult de şase elevi în grup. (Dacă sunt mai mult de patru grupuri, este necesar să se adapteze tabelul cu rezultatele – a se vedea materiale pentru profesori 4.3).

Fiecare grup joacă rolul unei echipe de pescari. Elevii sunt încurajaţi să aleagă nume extravagante pentru bărci şi fiecare grup primeşte o fişă de înregistrare pentru a nota capturile de peşte.

Jocul se joacă în mai multe runde care reprezintă sezoanele de pescuit şi sezoanele închise în cursul cărora populaţia de peşte se reface.

Profesorul foloseşte o singură propoziţie pentru a defini scopul jocului „Încercaţi să prindeţi cât de mult peşte posibil”. Această instrucţiune poate fi înţeleasă diferit, dar profesorul nu mai oferă alte sugestii şi îi lasă pe elevi să decidă cu privire la politica lor de pescuit. În lecţia 3, elevii vor reveni la acest punct de plecare.

La începutul sezonului, fiecare grup decide care este cota de peşte pe care doreşte să-l captureze. Cota maximă de peşte este 15% pentru fiecare barcă. Fiindcă populaţia de peşte la începutul primului sezon este de 140 de tone, aceasta înseamnă o captură maximă de 21 de tone pentru fiecare grup. (Din nou, limita per grup trebuie să fie adaptată dacă participă mai mult de patru grupuri.)

Profesorul nu oferă informaţii suplimentare referitoare la ce se va întâmpla dacă fiecare din cele patru grupuri atinge limita şi captura maximă a fiecărui grup se ridică la 84 de tone. Aceasta face deja parte din joc: elevii îşi dau seama cât de puţin ştiu. Nu ştiu ce vor face concurenţii lor şi nici nu ştiu care este rata de reproducere a populaţiei de peşte. Dacă doresc, pot să afle pe cont propriu.

Etapa 2: Jocul pescuitului

Începe prima rundă. Grupurile discută ce cotă să aleagă. După patru minute, profesorul le cere grupurilor fişele de înregisrare. Profesorul trece cotele în tabelul cu înregistrări şi calculează cantitatea capturată de fiecare barcă şi cota şi capturile totale pentru acest prim sezon (aici este util un calculator de buzunar sau un computer). Trece apoi rezultatele în tabel şi le prezintă elevilor. Dezvoltarea stocurilor de peşte şi capturile totale sunt reprezentate într-o diagramă pe baza materialelor pentru profesori 4.4.

Verificând graficul de creştere, profesorul le spune elevilor şi care este populaţia totală de peşte la începutul sezonului al doilea.

Elevii primesc înapoi fişele de înregistrare şi calculează capturile totale de-a lungul sezoanelor.

Experienţa a arătat că elevii tind de obicei să atingă limitele la începutul jocului, prin urmare o captură totală de 70 de tone – jumătate din populaţia de peşte – este destul de probabilă; posibil şi mai mare. Dacă populaţia de peşte a scăzut la jumătate, se va reface până la un nou nivel de 94 de tone. Aceasta înseamnă că populaţia de peşte a scăzut cu o treime într-un singur an. Curbele de pe diagramă arată o cădere abruptă şi indică pericolul iminent al epuizării stocului de peşte.

Elevii vor deveni acum conştienţi de această ameninţare. Dacă toţi vor atinge cota maximă de 15%, peştele aproape va dispărea în două sau trei sezoane. Grupurile vor discuta dacă trebuie să scadă cotele pentru a preveni dispariţia totală. De la acest punct înainte, fiecare joc se desfăşoară diferit, în funcţie, de exemplu, de vârstă sau gen.

Rundele următoare se joacă în acelaşi mod. În cursul următoarelor trei runde, grupurile nu sunt încurajate să comunice, dar pot face asta dacă au iniţiativă în acest sens. Profesorul, ca manager al jocului, le acordă elevilor un anumit timp, dar insistă ca următoarea rundă să se desfăşoare după aproximativ 5 minute; acest lucru ilustrează realitatea – când începe sezonul, pescarii trebuie să îşi facă treaba.

După câteva runde, profesorul poate realiza „un miracol”, dacă s-au diminuat prea repede capturile, adăugând câteva tone suplimentare în tabelul cu creşterea populaţiei de peşte.

După runda a patra, profesorul încurajează grupurile să comunice dacă nu au făcut încă acest lucru.

Uneori, elevii vor ajunge la o decizie comună, alteori nu. Grupurile decid dacă şi în ce măsură doresc să fie supuşi unor acorduri comune – la fel ca în viaţa reală.