Capitolul 7 – Participare politică

Introducere

Imaginea arată un bărbat şi de o femeie, susţinuţi de o fată şi un băiat, pledând cauzele lor în public. Posterul bărbatului prezintă globul ca un simbol al lumii, în timp ce femeia atrage atenţia asupra stelei cu cinci colţuri de pe posterul ei, ţinut de băiatul care o susţine. Poate că acest simbol corespunde cu suprafaţa pe care stau. Expresia feţelor lor este prietenoasă, nu există niciun semn de ostilitate. Adulţi şi copii participă la politică. Ei se folosesc de dreptul lor de a demonstra paşnic în public. Ambele părţi sunt diferite ca gen, prin urmare nu este în joc nicio problemă legată de gen. Cele două grupuri sunt în concurenţă – pentru atenţie şi sprijin din partea majorităţii. Ele sunt în confruntare directă, nu sunt implicate nici mass-media, nici partide politice sau grupuri de interese.

Cele patru persoane stau în picioare pe o suprafaţă care seamănă cu o stea cu vârfuri neregulate. Acest simbol poate fi citit în moduri diferite. Poate reprezenta comunitatea, care oferă cetăţenilor săi un sentiment de apartenenţă şi care oferă, de asemenea, un cadru pentru drepturi, responsabilităţi şi îndatoriri. Steaua ar putea, de asemenea, să se asemene „microfonului” pe care îl ia un cetăţean atunci când vorbeşte în public. Cine alege să nu ia cuvântul nu va fi auzit şi trebuie să accepte deciziile finale. Cetăţenii participă politic în multe feluri. ECD/EDO se axează pe modalităţile participării active, directe. Participarea politică este un drept al copiilor, nu numai al adulţilor. Acest lucru necesită o înţelegere a problemei şi o judecată atentă. Participarea politică în democraţie trebuie predată și învățată în şcoli, aceasta însemnând că şcolile trebuie să funcţioneze ca micro-societăţi care oferă elevilor posibilitatea de a participa la gestionarea diferitelor aspecte ale vieții şcolare.

Atât în şcolile democratice cât şi în societatea democratică, argumentul şi controversa, chiar şi cearta şi conflictul, nu reprezintă ceva de care trebuie să ne fie frică, ci ar trebui văzute ca ceva firesc, chiar utile în luarea deciziei democratice. Soluţionarea conflictului de idei şi interese reprezintă metoda de bază pentru rezolvarea problemelor si luarea deciziilor. În cazul în care interesele şi obiecţiile nu sunt pronunţate, acestea nu pot fi luate în considerare. Într-o societate deschisă, armonia – „binele comun“ – nu poate fi impusă, ci trebuie să fie negociată. Controversa şi conflictul nu sunt dăunătoare dacă sunt de comun stabilite şi dacă sunt susţinute de o cultură a argumentului, a rezolvării conflictelor şi a compromisului.

Exerciţiile se concentrează asupra condiţiilor-cadru şi modurilor de participare politică. Acestea ajută elevii să-şi aprecieze posibilităţile de a participa în comunitatea lor.