Lecția 3: Privind înainte: trei alegeri care ne modelează viaţa viitoare

Elevii, băieţi şi fete deopotrivă, vor răspunde cu siguranţă că doresc să-şi aleagă o profesie. Vor de asemenea să aibă acces la un nivel ridicat de educaţie şi formare, cum sunt studiile universitare.

Profesorul lasă câţiva elevi să vorbească până când se conturează o imagine clară. Apoi face un rezumat al răspunsurilor elevilor desenând pe tablă sau pe flipchart diagrama de la fişa pentru elevi 1.2 şi notând prima alegere – loc de muncă.

Profesorul le explică elevilor că aceasta este o alegere căreia tocmai i-au acordat o prioritate maximă şi este clar cât de importantă este pentru identitatea lor. În felul acesta, exercită drepturi ale omului – libertatea de a face alegeri în general şi libertatea de a alege o profesie. Elevii pot să arate în mod corect că această libertate este restricţionată de accesul limitat la anumite slujbe, de şomaj sau o competiţie puternică, de exemplu. Nu este necesar ca acest subiect să fie discutat mai mult aici, deoarece va fi abordat în lecţia următoare.

Profesorul se ocupă de celelalte alegeri cheie: vreau să trăiesc împreună cu un partener, şi dacă da, cine va fi partenerul meu? (Sau deja am făcut această alegere?) Şi vreau ori vrem să avem copii? Profesorul adaugă termenii de „partener“ şi „copii“ pe diagramă, astfel încât să semene cu fişa pentru elevi 1.2.

Profesorul precizează că toţi trebuie să răspundem la aceste întrebări într-un fel sau altul. Putem alege să combinăm toate cele trei opţiuni sau să combinăm numai două şi să lăsăm una deoparte. Viaţa noastră va arăta complet diferit, în funcţie de alegerile pe care le facem sau nu le facem. Ne exercităm drepturile, dar avem totodată o responsabilitate faţă de viaţa noastră şi vieţile altora (partener, copii).

Profesorul prezintă sarcina

Profesorul distribuie & fişa pentru elevi 1.2. Se asigură că  elevii sunt conştienţi de drepturile omului care garantează opţiunile cheie de a alege o slujbă, viaţa împreună cu un partener şi a avea copii (fişa pentru elevi 1.2, partea I). Sarcina elevilor este să se gândească la alegerile lor şi să noteze decizia în matricea din partea a II-a a fişei.

Dacă doresc, îşi pot compara alegerile cu cele pe care le-au făcut părinţii lor. Aceste informaţii suplimentare nu vor fi comunicate clasei. Informaţiile referitoare la alegerile lor vor rămâne anonime.

2. Elevii reflectează la alegerile cheie

Elevii lucrează individual în linişte. Profesorul nu priveşte nicio fişă, deoarece atunci când se abordează astfel de chestiuni delicate, discreţia este importantă.

Profesorul pregăteşte etapa următoare. Fixează un flipchart pe tablă sau pe perete. În mod ideal, elevii ar trebui să fie protejaţi de priviri atunci când scriu pe flipchart. Acesta prezintă o versiune modificată a matricei de la fişa pentru elevi 1.2.

Textul poate fi redus la litere, deoarece elevii cunosc matricea. Legenda următoare este suficientă:

Loc de muncă – Partener – Copii

Profesorul îi lasă pe elevi să scrie.

3. Prezentare şi reflecţie

Elevii îşi prezintă alegerile

Profesorul le explică elevilor cum să indice alegerea lor în mod discret. Pe rând, fiecare elev vine şi arată pe flipchart care este alegerea sa cu ajutorul unui simplu simbol „unu“ (1).

Fetele şi băieţile folosesc coloane separate.

Elevii vin pe rând la flipchart şi arată care sunt alegerile lor. După ce au terminat, doi elevi numără simbolurile de la fiecare secţiune şi fac suma.

Elevii comentează şi discută rezultatele

Rezultatul este greu de anticipat. Este interesant de văzut câţi tineri şi tinere intenţionează să combine toate cele trei opţiuni şi câţi aleg doar două, şi care anume.

„Partener + Loc de muncă”: Modelul tradiţional masculin „cel care câştigă pâinea+soţia”. Elevii trebuie să conştientizeze implicaţiile dacă ambii parteneri fac această alegere – acesta este modelul „dink” (venit dublu, fără copii).

„Loc de muncă + Copii”: O alegere puţin probabilă, deoarece înseamnă să fii părinte singur, dar după cum elevii ştiu deja, un număr semnificativ de familii au un singur părinte – nu fiindcă aşa au ales, ci din cauza unui divorţ sau a unui deces.

„Partener + Copii”: Modelul tradiţional feminin dacă este pentru toată durata vieţii. Multe mame tinere, şi într-o măsură mai mică taţi tineri, acceptă această opţiune pentru o perioadă pentru a avea grijă de copii atunci când aceştia sunt foarte mici. Se înţelege că vor reveni la slujbele lor cât de curând posibil.

„Loc de muncă + Partener + Copii”: Elevii ştiu deja că această opţiune reprezintă o provocare. Există vreo diferenţă între cele două sexe? Probabil mai multe fete decât băieţi vor alege această opţiune. Dacă aceasta este situaţia, care sunt motivele? Profesorul nu trebuie să insiste dacă elevii nu sunt dispuşi să vorbească despre motivele alegerilor lor. Acesta poate indica totuşi că acesta este unexemplu al modului în care alegerile individuale pot influenţa societatea ca întreg: dacă mulţi oameni aleg să nu aibă copii, atunci rata natalităţii va scădea. Nu trebuie să existe presiune morală, dar elevii trebuie să fie conştienţi de efectele pe termen lung pe care alegerile lor individuale le vor avea în mod inevitabil (a se vedea anexa de mai jos).

Păstrând în minte aceste direcţii posibile ale ideilor, profesorul aşteaptă rezultatele, iar apoi răspunde – improvizând, dacă este necesar. Reflecţia anticipată, aşa cum s-a menţionat aici, este de ajutor; şi tot aşa este şi o evaluare a lecţiei la sfârşit, pentru a dezvolta capacitatea şi încrederea în improvizaţie.