8.2 Informaţii generale pentru profesori: Convenţia privind drepturile copilului

Adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989

„Articolul 37

Statele părţi vor asigura că:

(a) Niciun copil nu va fi supus torturii sau unor tratamente crude, inumane sau degradante. Nici pedeapsa capitală nici închisoarea pe viaţă fără posibilitate de eliberare nu va fi pronunţată pentru infracţiunile comise de persoane sub vârsta de optsprezece ani;

(b) Niciun copil nu trebuie să fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, reţinerea sau întemniţarea unui copil trebuie să fie în conformitate cu legea şi va fi utilizată doar ca o măsură de ultimă instanţă şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp adecvată;

(c) Fiecare copil privat de libertate va fi tratat cu omenie şi cu respect pentru demnitatea inerentă a fiinţei umane, şi într-un mod care să ţină seama de nevoile persoanelor de vârsta lui. În special, fiecare copil privat de libertate va fi separat de adulţi, cu excepţia cazului în care se consideră că este în interesul superior al copilului ca acest lucru să nu se facă şi va avea dreptul de a menţine contactul cu familia sa prin corespondenţă şi vizite, cu excepţia unor circumstanţe excepţionale;

(d) Fiecare copil privat de libertate va avea acces rapid la asistenţă adecvată, juridică şi de altă natură, precum şi dreptul de a contesta legalitatea privării de libertate în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a altei autorităţi competente, independente şi imparţiale, şi de a lua o decizie promptă cu privire la orice astfel de acţiune.”

„Articolul 40

(…) 3. Statele părţi vor încerca să promoveze adoptarea de legi, proceduri, înfiinţarea de autorităţi şi instituţii special concepute pentru copiii bănuiţi, acuzaţi de, sau care sunt recunoscuţi că au încălcat legea penală, şi, în special:

(a) stabilirea unei vârste minime sub care se presupune că copiii nu au capacitatea de a încălca legea penală;

(b) ori de câte ori este potrivit şi recomandabil, măsuri pentru a se ocupa de astfel de copii fără a recurge la proceduri judiciare, cu condiţia ca drepturile omului şi garanţiile legale să fie respectate pe deplin.

4. O varietate de dispoziţii, precum ordine de îngrijire, orientare şi de supraveghere; consiliere; practică; plasament familial; programe de educaţie şi de formare profesională şi alte alternative la îngrijirea instituţională trebuie să fie disponibile pentru a asigura că copiii sunt trataţi într-o manieră corespunzătoare bunăstării lor şi proporţional atât cu circumstanțele, cât și cu infracţiunea.”

Sursa: Rolf Gollob, Peter Krapf, Explorarea drepturilor copilului. Activități didactice pentru clasele I-IX. ECD/EDO, Vol. V, Strasburg 2007, pp. 77ff.

Pentru lectură suplimentară: Cyndi Banks, Criminal justice ethics, Thousand Oaks, 2004. O versiune PDF a Capitolului 5, Scopul pedepsei penale, este disponibilă la http://www.sagepub.com.