What makes a good law?
| Obiectiv de învăţare | Să conştientizeze şi să înţeleagă factorii care determină ca o lege să fie bună. |
| Sarcinile elevilor |
Discutarea regulilor din şcoală şi identificarea a ceea ce face o regulă în şcoală să fie bună. Discutarea legilor şi identificarea a ceea ce face ca o lege să fie bună. Examinarea atentă a unui domeniu al legii din ţara lor, de ex. a legilor referitoare la alcool. Propunerea şi justificarea propriilor reguli sau legi din şcoală. |
| Resurse |
Două cartonaşe pentru fiecare elev – una etichetată cu litera „A” (cu verde), celălalt cu litera „B” (cu roşu). Material didactic pentru elevi – Legile referitoare la alcool din ţara noastră. Markere şi o coală mare de hârtie pentru fiecare grup de 4-6 elevi. Flip chart sau o coală mare de hârtie pentru expunere în clasă. |
| Metoda | Discuţie cu întreaga clasă şi lucru în grup. |
Casetă de informaţiiMetoda utilizată în această lecţie este cunoscută ca „învăţare inductivă”. Aici profesorul ajută elevii să înţeleagă principiile abstracte bazându-le pe exemple concrete. Lecţia începe cu astfel de exemple – în acest caz, exemple referitoare la norme sau legi – iar elevii sunt încurajaţi să extragă din acestea principiile generale. Aici, principiile sunt criterii care se pot aplica normelor sau legilor pentru a evalua dacă sunt legi bune sau nu: Sunt corecte? Sunt utile? Sunt pentru binele tuturor? Le poate poliţia aplica? Sunt simplu de înţeles şi respectat? În cazul în care este nevoie de material specific, de exemplu, legile referitoare la alcool aşa cum se aplică acestea în ţară, profesorul sau elevii au sarcina de a introduce acest material în lecţie. |
Lecţia
Profesorul începe lecţia dând fiecărui elev două cartonaşe – unul etichetat cu o literă mare „A” (cu verde), iar celălalt cu o literă mare „B” (cu roşu).
Profesorul explică elevilor că aceştia vor auzi câteva reguli imaginare ale şcolii şi ar trebui să decidă dacă ei cred că aceste reguli ar fi bune sau rele. Pentru regulile bune, ei ar trebui să ridice cartonaşul „A”, iar pentru regulile rele cartonaşul „B”.
Profesorul citeşte regulile imaginare ale şcolii una câte una. De fiecare dată, elevii trebuie să ridice unul dintre cartonaşele lor – în funcţie de ceea ce cred ei despre regulă. Regulile utilizate ar putea include:
- temele sunt interzise;
- intimidarea este interzisă;
- elevii ar trebui să plătească studiile;
- fără guma de mestecat la şcoală;
- elevii trebuie să aprecieze toţi profesorii;
- elevii ar trebui să poată alege în ce clase să meargă;
- profesorii mai în vârstă trebuie să aibă un program mai uşor;
- fără telefoane mobile în şcoală.
Pentru fiecare dintre reguli, profesorul trebuie să ceară ca doi sau trei elevi diferiţi să îşi justifice deciziile:
- De ce credeţi că este o regulă bună/rea?
Ideile elevilor nu ar trebui să fie discutate suplimentar sau comentate în acest stadiu.
Apoi profesorul ar trebui să împartă clasa în grupuri de 4-6 elevi şi să ceară elevilor să încerce să identifice factorii care fac ca o regulă a şcolii să fie bună:
- Ce face ca o regulă a şcolii să fie bună?
Grupurile trebuie să prezinte ideile lor întregii clase.
Apoi, profesorul repetă întregul exerciţiu cu clasa – citind cu voce tare declaraţiile, elevii ridicând cartonaşele şi justificându-şi deciziile etc. – dar de această dată concentrându-se pe legile imaginare, mai degrabă decât pe regulile şcolii. Legile utilizate ar putea include:
- toţi cetăţenii ar trebui să urmeze aceeaşi religie;
- crima este o greşală;
- nu spune minciuni;
- mâncarea nesănătoasă ar trebui să fie interzisă;
- cetăţenilor ar trebui să li se permită să decidă ei înşişi pe care parte a drumului să conducă;
- femeile ar trebui să fie plătite la fel ca şi bărbaţii.
Apoi, profesorul ar trebui să ceară elevilor să se întoarcă în grupurile lor şi să încerce să identifice factorii care fac o lege să fie bună:
- Ce face o lege să fie bună?
Grupurile trebuie să prezinte ideile lor întregii clase. În acest sens, profesorul ar trebui să încerce să orienteze gândirea elevilor spre o serie de criterii cheie care pot fi aplicate legilor şi care ajută ca acestea să devină legi bune. Acestea includ:
- corectitudine – justiţie şi egalitate, de exemplu salariu egal pentru femei şi bărbaţi;
- utilitate – societatea să funcţioneze fără probleme, de exemplu, legile privind şofatul pentru a face drumurile mai sigure;
- binele comun – nu sprijină doar interesele unor grupuri speciale, cum ar fi cei bogaţi;
- punerea în aplicare – majoritatea sunt dispuşi să le respecte, poliţia este în măsură să îi prindă pe cei care le încalcă;
- simplitate – uşor de înţeles şi de respectat, nu prea complicate.
În cazul în care clasa a convenit asupra acestor criterii, ele ar trebui să fie expuse în clasă pe un flip chart pentru ca toată lumea să vadă. Titlul pentru expunere trebuie să fie „Ce face ca o lege să fie buna?”.
Profesorul ar trebui să ceară apoi elevilor, în grupurile lor, să studieze o lege sau un domeniu al legii din ţara lor (cum ar fi legile privind alcoolul). Acest material ar trebui să fie furnizat ca fișă de lucru. În cazul în care este disponibil mai mult timp, elevii pot obţine alte materiale de care sunt interesaţi, de exemplu, drepturile şi obligaţiile copiilor şi adolescenţilor. Fiecărui grup i se dă markere şi o coală mare de hârtie şi i se cere să pregătească o prezentare clasei dacă ei cred că legea(le) pe care au ales-o/le-au ales este/sunt legi bune sau nu – folosind principiile pe care le-au identificat în prealabil şi care sunt afişate pe peretele clasei.
Grupurile îşi fac prezentările clasei.
Ca un exerciţiu final sau o temă pentru acasă, elevii ar putea fi solicitaţi să propună o nouă lege sau o regulă pentru şcoală pe o temă la alegerea lor, cum ar fi mediul, şi să pregătească argumente pentru introducerea acesteia în ceea ce priveşte principiile cheie pe care le-au identificat.
