3.4 Un model de competenţe ale unui elev în cadrul ECD/EDO

Living Democracy » Textbooks » 3.4 Un model de competenţe ale unui elev în cadrul ECD/EDO

Evaluăm dezvoltarea competenţelor unui elev, prin percepţia noastră despre performanţa elevului. Competenţele sunt invizibile şi putem avea acces la ele doar prin conceperea de modele care ne sprijină în stabilirea de obiective de învăţare şi ne ghidăm evaluarea după rezultatele învăţării.

În această ediţie ECD/EDO, am adoptat următorul model de competenţe. Acesta corespunde principiilor cheie ale ECD/EDO – educaţia prin, despre şi pentru democraţie şi drepturile omului.

În cadrul ECD/EDO, competenţele elevului includ următoarele:

  • analiză şi judecată politică;
  • abilităţi (Vezi Partea 3 din acest volum);
  • acţiune şi participare politică;
  • competenţe personale şi sociale.

3.4.1 Competenţe de analiză şi judecată politică

Cetăţenia democratică presupune înţelegerea de către cetăţeni a problemelor aflate în discuţie, ceea ce înseamnă cetăţeni informaţi şi capabili să analizeze problemele, argumentele şi conflictul. Aceasta este dimensiunea cognitivă a dezvoltării competenţei (învăţarea „despre” aspectele politice).

În lipsa acestui nivel de înţelegere, un cetăţean este o pradă uşoară pentru demagogi, lobbişti şi populişti şi nu va fi în măsură să identifice şi să-şi negocieze propriile interese sau interesele de grup. Depindem de medii ca sursă de informaţii şi trebuie să fim capabili să le folosim în mod critic.

Pentru a acţiona în politică, ca în orice alt domeniu, trebuie să ştim ce vrem să realizăm. Trebuie să fim capabili să ne stabilim interesele şi obiectivele, să cântărim dorinţele şi nevoile, valorile şi responsabilităţile. Politica este un proces de luare de decizii pentru a rezolva probleme şi pentru a soluţiona conflicte; nu există opţiunea de a nu lua o decizie, iar deciziile nu sunt posibile fără judecată.

Creşterea complexităţii în societăţile noastre moderne tinde să suprasolicite conpetenţele de analiză şi judecată ale „cetăţeanului normal”. Personalizarea – încredere sau neîncredere în liderii politici – constituie un mod de a reduce complexitatea. Educaţia, nu doar în cadrul ECD/EDO, este cheia care permite cetăţenilor să fie la curent cu deciziile care îi afectează.

3.4.2 Abilităţi

Elevii au nevoie de un set de instrumente mentale – abilităţi sau tehnici – pentru a dobândi şi a utiliza informaţiile şi pentru a-şi forma opinii în mod independent şi sistematic. Aceste instrumente le permit elevilor:

  • să dobândească informaţii atât prin intermediul mediilor cât şi prin experienţă şi cercetare directă – tehnici de utilizare a mijloacelor electronice şi de printare, de interviuri, cercetare, reflecţie etc.;
  • să selecteze şi să studieze informaţiile (învăţare în sens constructivist) – tehnici de planificare, de gestionare a timpului, citire, gândire, înregistrare;
  • să stabilească, să prezinte, să împărtăşească şi să-şi argumenteze punctele de vedere – tehnici de realizare a rezumatelor, a afişelor, a articolelor, a prezentărilor PowerPoint, tehnici de lectură, de discuţii, de dezbatere etc. (învăţare în sens constructivist şi deconstrucţie);
  • să reflecte rezultatele şi procesele de învăţare şi aplicare.

Într-o mare măsură, aceste abilităţi sunt necesare nu doar în cadrul ECD/EDO, dar şi în şcoală, în ansamblu. Acestea îi pregătesc pe elevi pentru studii academice mai avansate şi pentru locuri de muncă calificate. Formarea cross-curriculară a acestor abilităţi formale, fără un conţinut specific, este necesară şi posibilă.

3.4.3 Acţiune

În cadrul ECD/EDO, formarea abilităţilor reprezintă un sprijin pentru democraţie şi drepturile omului, dar nu este suficient. ECD/EDO concepe şcoala ca pe o micro-comunitate în care elevii învaţă cum să participe la viaţa socială şi politică prin experienţă practică. Competenţele formate în şcoală includ următoarele:

  • reflectarea dorinţelor şi nevoilor lor, clarificarea şi promovarea intereselor lor;
  • votul, participarea la alegeri în calitate de votanţi şi candidaţi (ca reprezentanţi ai clasei);
  • negocierea şi luarea de decizii;
  • influenţarea proceselor de luare a deciziilor prin responsabilizare, lobby şi acţiune colectivă;
  • înţelegerea şi aprecierea necesităţii unui cadru de reguli şi sancţiuni.

ECD/EDO şi şcoala în ansamblul ei, joacă un rol decisiv în a oferi elevilor oportunităţi de învăţare, pentru a contribui la viaţa comunităţilor lor. Cu toate acestea, în evaluarea performanţei şi a dezvoltării competenţelor lor, şcoala are limitele sale. Zona decisivă de transfer se află dincolo de şcoală, în societate în ansamblu şi se extinde în viaţa de adult. Apoi, asocierea rezultatelor procesului de învăţare cu contribuţiile oferite de şcoală devine dificilă, dacă nu chiar imposibilă.

3.4.4  Competenţe personale şi sociale

Poate că noţiunea de competenţe este puţin supraîncărcată atunci când este extinsă la dimensiunea valorilor şi a atitudinilor. Pe de altă parte, ceea ce contează este performanţa, modul în care elevii se comportă, iar dispoziţia spre un anume comportament poate fi concepută ca o competenţă. Această dimensiune a dezvoltării competenţei corespunde cu învăţarea „prin” democraţie şi drepturile omului. Aceasta include următoarele:

  • conştiinţă de sine şi stimă de sine;
  • empatie;
  • respect reciproc;
  • recunoaşterea nevoii de a face compromisuri;
  • responsibilitate;
  • înţelegerea drepturilor omului ca un set de valori folosit în mod colectiv pentru a susţine pacea, dreptatea şi coeziunea socială.